Daca ai citit literatura,poezie sau teatru , e pentru cultura ta generala.

Daca citesti cartile propuse de mine , e pentru a reusii sa fii propriul tau stapan .

„Nimeni din sistemul scolar nu este preocupat sa scoata personalitati de pe bancile scolii sau tineri cu educatie financiara, sau oameni foarte buni in relatiile interumane, sau relatii sexuale si de iubire.
CU ASTA AR TREBUI SA INCEAPA SCOALA! „

Cartile propuse de mine le poti descarca de aici :

Walter Lubek – Manualul NLP-ului spiritual

Traci,Brian – Succesul in viata

Robert Kiyosaki – Tata bogat, tata sarac

Prentice Mulford -In zarea nemuririi

Personalitatea alfa – Descopera-ti vocatia

Omraam Mikhael Aivanhov – Yoga nutritiei

Omraam Mikhael Aivanhov – Reguli de Aur

Omraam Mikhael Aivanhov – Calea tacerii

Niccolo-Machiavelli-Principele

Lao-Tze – TaoTe King

Jacques Salome – Daca m-as asculta m-as intelege

Invataturile maestrilor 2

Edward de Bono – 6 palarii ganditoare

Dale Carngie – Arta de a reusi in viata

Boca Arsenie – 800 capete

Ben Renshaw – Succesul e o stare de spirit

Autocontrolul prin Metoda SILVA

Anthony Robbins – Putere nemarginita

Andre Moreau – Ca sa traiesti mai bine impaca-te cu trecutul

Aici şi Acum – Osho

Iti propun un capitol din Tata bogat , tata sarac de Robert Kiyosaki. Vei intelege singur care este nivelul tau de pregatire pentru viata reala , plina de neprevazut.

Cel mai bogat om de afaceri

În 1923, un grup de lideri şi de oameni de afaceri dintre cei mai bogaţi au avut o întrunire la

hotelul Egdewater Beach din Chicago. Printre ei se aflau şi Charles Schwab, proprietarul celei mai

importante companii independente de oţel; Samuel Insull, preşedintele celei mai mari întreprinderi

de servicii publice din lume; Howard Hopson, şeful celei mai mari companii de gaze; Ivar Kreuger,

preşedintele Corporaţiei Internaţionale Match, una dintre cele mai mari companii ale acelor

vremuri; Leon Frazier, preşedintele Băncii Internaţionale de Depuneri; Richard Whitney,

preşedintele Bursei din New York; Arthur Cotton şi Jesse Livermore, doi dintre cei mai importanţi

speculatori de acţiuni; şi Albert Fall, membru în cabinetul preşedintelui Harding. Douăzeci de ani

mai târziu, nouă dintre participanţii la această întrunire (cei pe care i-am enumerat) sfârşiseră după

cum urmează: Schwab murise fără un ban după ce trăise cinci ani din împrumuturi; Insull murise

falit într-o ţară străină; Kreuger şi Cotton muriseră şi ei faliţi, Hopson înnebunise, Whitney şi Albert

Fall tocmai fuseseră eliberaţi din închisoare, Fraser şi Livermore se sinuciseseră.

Mă îndoiesc că ar putea să spună cineva exact ce s-a întâmplat cu aceşti oameni. Dacă veţi

observa cu atenţie data, veţi constata că 1923 era cu puţin înainte de 1929, deci înainte de Marele

Crah şi de Marea Criză, care bănuiesc că au avut un mare impact asupra acestor oameni şi a vieţilor

lor. Ideea este următoarea: trăim vremuri în care schimbările sunt mai rapide decât cele de pe timpul

acestor oameni. Bănuiesc că vor fi multe momente de înflorire, dar şi de cădere în următorii

douăzeci şi cinci de ani, care vor exista în paralel cu suişurile şi coborâşurile cu care sunt

confruntaţi oamenii. Mă preocupă faptul că prea multă lume se concentrează exagerat de mult

asupra banilor, neglijându-şi cea mai importantă avere, care este educaţia lor. Dacă oamenii vor fi

pregătiţi să fie flexibili, deschişi şi să înveţe, se vor îmbogăţi tot mai tare de-a lungul acestor

schimbări. Dacă vor continua să creadă că banii rezolvă orice problemă, mă tem că aceşti oameni

vor avea o existenţă foarte dificilă. Inteligenţa rezolvă problemele şi produce bani. Banii fără o

inteligenţă financiară sunt nişte bani care se duc repede.

Foarte mulţi oameni nu reuşesc să înţeleagă că în viaţă nu contează câţi bani faci, ci câţi

păstrezi. Cu toţii am auzit poveşti despre oameni săraci care câştigă la loterie; se îmbogăţesc

dintr-odată şi apoi redevin săraci. Câştigă milioane, însă curând se întorc de unde au plecat. Sau

despre sportivi profesionişti care la 24 de ani câştigă milioane de dolari pe an, iar la 34 de ani ajung

să doarmă pe sub poduri. Azi dimineaţă am citit în ziar, chiar când voiam să scriu aceste rânduri,

povestea unui tânăr baschetbalist care anul trecut avea milioane. Acum susţine că prietenii, avocatul

şi contabilul i-au luat banii şi a ajuns să lucreze la o spălătorie de maşini pe o leafă minimă.

Are doar 29 de ani. A fost concediat de la spălătoria de maşini pentru că refuza să-şi scoată

inelul de campion atunci când ştergea maşinile şi astfel a ajuns povestea în ziar. El susţine că toată

lumea are ce are cu el, că este tratat discriminatoriu şi că inelul este tot ce i-a mai rămas. El mai

susţine că dacă i se ia şi inelul, asta îl va doborî definitiv.

În 1997, am cunoscut foarte mulţi oameni care au devenit pe loc milionari. Revenise

prosperitatea anilor ’20. Sigur că m-am bucurat că oamenii sunt tot mai bogaţi, dar mi-am

manifestat prudenţa, pentru că pe termen lung nu contează cât câştigi, ci cât păstrezi, şi de-a lungul

a câtor generaţii.

Aşa încât atunci când oamenii mă întreabă: „De unde să încep?” sau: „Spune-mi cum să mă

îmbogăţesc?”, ei sunt adesea dezamăgiţi de răspunsul meu. Eu le răspund cu cuvintele bogatului

meu tată de pe vremea când eram copil: „Dacă vrei să fii bogat, trebuie să ştii alfabetul financiar.”

Această idee îmi venea în minte de fiecare dată când ne întâlneam. Aşa cum vă spuneam,

tatăl meu cu studii sublinia importanţa cititului, în vreme ce tatăl meu bogat sublinia nevoia de a

stăpâni alfabetul financiar.

Dacă vrei să construieşti o clădire precum Empire State, primul lucru pe care trebuie să-1

faci este să sapi o groapă adâncă şi să torni o fundaţie solidă. Dacă vrei să-ţi construieşti o casă la

marginea oraşului este suficient să torni un strat de beton de 15 cm. Majoritatea oamenilor, dorind

să se îmbogăţească, încearcă să construiască Empire State Building pe o fundaţie de 15 cm.

Sistemul nostru şcolar, fiind creat în perioada agrară, încă mai crede în casele fără fundaţie.

Chirpiciul este încă la modă. Aşa încât copiii termină şcoala fără să aibă nici un fundament

financiar. Într-o bună zi, insomniacii şi cei plini de datorii din suburbii, trăindu-şi Visul American,

hotărăsc că răspunsul la problemele lor financiare este îmbogăţirea rapidă.

Începe construirea zgârie-norilor. Totul merge rapid şi curând, în loc să avem noi Empire

State Buildings, ne trezim cu echivalentul unui Turn din Pisa al suburbiilor. Nopţile albe revin.

În ceea ce ne priveşte, pe Mike şi pe mine, ca adulţi, puteam alege oricare dintre cele două

posibilităţi, pentru că fuseserăm învăţaţi să ne formăm un puternic fundament financiar încă de pe

vremea când eram copii.

În prezent, contabilitatea este materia cea mai plicticoasă din lume. Poate fi şi cea mai

confuză totodată. Dar dacă vreţi să vă îmbogăţiţi pe termen lung, ea poate deveni cea mai

importantă materie. Întrebarea este: cum puteţi preda o materie plicticoasă şi neclară copiilor voştri?

Răspunsul este: exprimaţi-vă cât mai simplu. Predaţi-o mai întâi în imagini.

Tatăl meu cel bogat a turnat o fundaţie financiară foarte solidă pentru Mike şi pentru mine.

Cum eram încă nişte copii, el a inventat o modalitate simplă de a ne învăţa. Ani de zile a făcut

desene şi a folosit cuvinte. Eu şi Mike am înţeles desenele simple, vocabularul de specialitate,

circulaţia banilor, iar în anii următori tatăl cel bogat a început să folosească şi cifre. În prezent,

Mike stăpâneşte o analiză contabilă mult mai complexă şi mai sofisticată, pentru că n-a avut

încotro. Trebuia să conducă un imperiu de un miliard de dolari. Eu nu sunt aşa de sofisticat, pentru

că imperiul meu e mai mic, şi totuşi am avut amândoi aceeaşi simplă fundaţie. În paginile care

urmează vă ofer aceleaşi desene pe care tatăl lui Mike le-a imaginat pentru noi. Deşi sunt simple,

acestea i-au ajutat pe cei doi băieţei să obţină mari sume de bani pornind de la un fundament solid.

Regula numărul unu. Trebuie să distingeţi diferenţa dintre active şi pasive şi să cumpăraţi

active. Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi, asta e tot ce trebuie să ştiţi. Este prima regulă. Este singura

regulă. Poate părea absurd de simplu, dar majoritatea oamenilor nici nu-şi dau seama cât de

profundă este aceasta. Ei se zbat din punct de vedere financiar pentru că nu cunosc diferenţa dintre

active şi pasive.

„Oamenii bogaţi adună active. Oamenii săraci sau din pătura de mijloc adună pasive, despre

care ei cred că sunt active.”

Atunci când tatăl cel bogat ne-a explicat lui Mike şi mie acest lucru, am crezut că glumeşte.

Iată-ne aproape adolescenţi, aşteptând cu nerăbdare taina îmbogăţirii şi alegându-ne cu acest

răspuns. Era atât de simplu, încât a trebuit să ne gândim foarte mult timp.

„Ce sunt activele?”, întrebă Mike.

„Nu trebuie să vă preocupe asta acum”, spuse tatăl cel bogat. Lăsaţi ideea să se aşeze. Dacă

veţi putea înţelege simplitatea, viaţa voastră va avea un plan bine stabilit şi va fi mai uşoară din

punct de vedere financiar. Este simplu. De asta le scapă multora.”

„Vreţi să spuneţi că tot ceea ce trebuie să ştim este ce înseamnă activele, după care să le

achiziţionăm şi o să ne îmbogăţim?”, am întrebat.

Tatăl cel bogat a dat din cap: „Este cât se poate de simplu.”

„Dacă este chiar aşa de simplu, cum de nu e toată lumea bogată?”, am întrebat.

Tatăl cel bogat a răspuns: „Pentru că oamenii nu cunosc diferenţa dintre active şi pasive.”

Îmi amintesc că am întrebat; „Cum pot adulţii să fie atât de lipsiţi de minte? Dacă este aşa de

simplu, dacă este atât de important, cum de nu-şi dau seama?”

Tatălui bogat i-au trebuit doar câteva minute ca să ne explice ce sunt activele şi ce sunt

pasivele.

Ca adult, îmi vine greu să le explic altor adulţi. De ce? Pentru că adulţii sunt mai deştepţi. În

majoritatea cazurilor, simplitatea ideii le scapă celor mai mulţi dintre adulţi, pentru că ei au fost

învăţaţi altfel. Au fost învăţaţi de alţi învăţaţi – profesionişti cum ar fi bancherii, contabilii, agenţii

imobiliari, finanţiştii ş.a.m.d. Dificultatea intervine în încercarea de a-i dezvăţa sau de a-i face pe

adulţi să redevină copii. Un adult inteligent socoteşte adesea că e greu să acorzi atenţie unor

definiţii simpliste.

Tatăl cel bogat credea în principiul KISS – „Keep It Simple Stupid” (Păstrează simplitatea,

deşteptule). Faptul că s-a menţinut la nivelul simplităţii a făcut ca fundamentul financiar al celor doi

băieţi să fie mult mai solid.

În ce fel se ajunge la confuzii? Sau cum poate ceva atât de simplu să se încurce în halul

ăsta? De ce cumpără cineva active care, de fapt, sunt pasive? Răspunsul se află în educaţia

fundamentală.

Noi ne concentrăm asupra cuvântului „alfabet”, şi nu asupra „alfabetului financiar”.

Definirea activelor sau pasivelor nu este o problemă gramaticală. De fapt, dacă vreţi să vă zăpăciţi

complet, căutaţi aceste cuvinte, „active” şi „pasive” în dicţionar. Sigur că definiţia pare excelentă

pentru un contabil, dar pentru o persoană obişnuită, nu are nici o logică. Din păcate, noi, adulţii,

suntem prea mândri pentru a recunoaşte că pot exista şi lucruri ilogice.

Când eram mici, tatăl bogat spunea: „Activele nu sunt definite de cuvinte, ci de cifre. Şi

dacă nu ştii să citeşti nişte cifre, nu vezi diferenţa dintre active şi o groapă.”

„În contabilitate”, ar spune tatăl cel bogat, „nu contează cifrele, ci ceea ce ne spun ele. E ca

la cuvinte. Nu contează cuvintele, ci povestea pe care ţi-o spun.”

Mulţi oameni citesc fără a înţelege mare lucru. Aceasta se numeşte capacitatea de înţelegere

a ceea ce citeşti. Cu toţii reacţionăm altfel când este vorba de a înţelege ceea ce citim. De exemplu,

de curând am cumpărat un video nou. El era însoţit de un manual cu instrucţiuni, în care se explica

felul în care acesta putea fi programat. Eu nu vroiam altceva decât să îmi înregistrez emisiunea

preferată de vineri seara. Am înnebunit pur şi simplu încercând să citesc acest manual. Nimic nu mi

se pare mai complex pe lumea asta decât să ştii să programezi un video. Puteam citi cuvintele, dar

nu înţelegeam nimic. Puteam lua un „10” pentru că recunoşteam cuvintele, dar eram de „2” când

venea vorba să le şi înţeleg. Aşa se întâmplă cu documentele financiare în cazul celor mai mulţi

oameni.

„Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi, trebuie să citiţi şi să înţelegeţi cifrele.” Acest lucru l-am auzit

rostit de mii de ori de către tatăl meu cel bogat. Şi am mai auzit: „Cei bogaţi achiziţionează active,

cei săraci şi pătura de mijloc achiziţionează pasive.”

Iată cum putem face diferenţa dintre active şi pasive. Majoritatea contabililor şi specialiştilor

în finanţe nu s-au pus de acord în privinţa definiţiilor, dar acest desen simplu a stat la baza unui

fundament financiar solid pentru cei doi băieţei.

Pentru a-i putea educa pe cei doi copii, tatăl cel bogat a păstrat totul la un nivel foarte

simplu, folosind cât mai multe imagini, cât mai puţine cuvinte şi fără a apela ani de zile la vreo

cifră.

„Acesta este modelul circuitului financiar al unui activ.”

Desenul acesta este o declaraţie de venituri care se mai numeşte şi declaraţie de profit şi

pierderi. El măsoară venitul şi cheltuielile, banii care intră şi banii care ies. Următorul grafic este o

balanţă. Se numeşte aşa pentru că trebuie să creeze un echilibru între active şi pasive. Mulţi

începători în ale finanţelor nu cunosc relaţia dintre declaraţia de venituri şi bilanţ. Însă înţelegerea ei

este absolut vitală.

Principala cauză a problemelor financiare o reprezintă faptul că nu se cunoaşte diferenţa

dintre active şi pasive. Motivul confuziei constă în însăşi definirea celor două cuvinte.

Sigur că pentru contabilii de meserie totul are o logică. Dar pentru omul obişnuit, parcă e în

chinezeşte. Citeşti cuvintele şi definiţia lor, dar înţelegerea e foarte dificilă.

Aşa cum spuneam şi mai înainte, tatăl meu cel bogat le-a spus simplu celor doi băieţi că:

„activele sunt cele care îţi bagă banii în buzunar.” Frumos, simplu şi util.

„Acesta este modelul circuitului financiar al unui pasiv.”

Acum, după ce am definit prin imagini activele şi pasivele, definiţiile în cuvinte vor fi mai

uşor de înţeles.

Activele sunt ceva care îţi bagă banii în buzunar.

Pasivele sunt ceva care îţi scot banii din buzunar.

Asta este tot ceea ce trebuie să ştiţi. Dacă vreţi să vă îmbogăţiţi, petreceţi-vă viaţa

achiziţionând active. Dacă vreţi să fiţi săraci sau să faceţi parte din pătura de mijloc, petreceţi-vă

viaţa cumpărând pasive. Necunoaşterea acestei diferenţe conduce la problemele financiare ale

lumii.

Analfabetismul atât în ce priveşte cuvintele cât şi cifrele stă la baza problemelor financiare.

Când dificultăţile financiare îşi fac apariţia, înseamnă că există ceva ce nu a putut fi citit, fie că e

vorba de cifre, fie că e vorba de cuvinte. Ceva este înţeles greşit. Bogaţii sunt bogaţi tocmai pentru

că în anumite domenii sunt mai alfabetizaţi decât cei care au probleme financiare. Deci dacă vreţi să

vă îmbogăţiţi şi să vă menţineţi averea, e foarte important sa fiţi alfabetizat din punct de vedere

financiar, atât în ce priveşte cuvintele, cât şi cifrele.

Săgeţile din grafice reprezintă circuitul banilor sau „cash-flow”. Cifrele în sine nu înseamnă

mare lucru, aşa cum nici cuvintele în sine nu înseamnă mare lucru. Povestea contează, în rapoartele

financiare citirea cifrelor reprezintă de fapt descoperirea intrigii, a poveştii. Aşa afli care este fluxul

monetar, în cazul a 80% dintre familii, povestea financiară constă în a munci din greu făcând efortul

de a merge mai departe. Şi nu pentru că n-ar face bani. Dar îşi petrec viaţa cumpărând pasive în loc

de active.

De exemplu, traseul fluxului monetar pentru o persoană săracă sau un tânăr care nu lucrează

încă este:

Acesta este traseul fluxului monetar al persoanelor din pătura mijlocie:

Acesta este traseul fluxului monetar al unei persoane bogate:

Toate aceste grafice sunt, bineînţeles, extrem de simplificate. Toată lumea are cheltuieli de zi

cu zi şi are nevoie de hrană, adăpost şi haine.

Graficele indică circuitul banilor de-a lungul vieţii unei persoane sărace, de condiţie medie

sau bogate. Circuitul banilor este cel care ne spune povestea. Ne dezvăluie felul în care persoana

respectivă îşi manevrează banii, cu alte cuvinte, ce anume face cu ei după ce intră în posesia lor.

Motivul pentru care am început cu povestea celor mai bogaţi oameni din America este că

doream să ilustrez greşeala de gândire a multora. Ea constă în ideea că banii pot rezolva toate

problemele. De asta mi se face rău de fiecare dată când oamenii mă întreabă cum să se

îmbogăţească mai repede. Sau de unde să înceapă. Adesea aud: „Am datorii, prin urmare trebuie să

câştig mai mulţi bani.”

De cele mai multe ori însă nici mai mulţi bani nu vor rezolva problema. De fapt, s-ar putea

chiar s-o amplifice. De multe ori, banii scot la iveală lipsurile noastre ca oameni. Ei pun în lumină

lucruri pe care nu le ştim. De aceea, mult prea des o persoană care pune mâna pe nişte bani

dintr-odată – să zicem că moşteneşte ceva, îi este mărită leafa sau câştigă la loterie – revine curând la

aceleaşi probleme financiare, dacă nu chiar la unele mai mari decât înainte de a intra în posesia

banilor. Banii nu fac decât să accentueze modelul circuitului banilor prezent în mintea voastră. Dacă

modelul presupune cheltuirea a tot ce aveţi, mai mult ca sigur că dacă veţi avea mai mulţi bani veţi

cheltui şi mai mult. De unde şi proverbul: „Nebunul îşi înnebuneşte banii.”

Am spus de multe ori că mergem la şcoală ca să dobândim deprinderi intelectuale şi

profesionale, importante amândouă. Învăţăm să facem bani prin deprinderile noastre profesionale.

În anii ’60, când eram la liceu, dacă cineva se descurca bine la şcoală aproape imediat lumea

presupunea că acel tânăr va deveni doctor. Adesea, copilul nici măcar nu era întrebat dacă vrea să

ajungă medic. Se înţelegea de la sine. Era profesiunea cu cea mai mare răsplată financiară.

În prezent, doctorii se confruntă cu probleme financiare pe care nu aş dori să le aibă nici cel

mai mare duşman al meu: mai întâi cu companiile de asigurări, care au preluat controlul întregii

afaceri, ocupându-se de îngrijirile medicale, apoi implicarea guvernului şi, în final, jurisprudenţa

tratamentelor greşite, pentru a nu menţiona decât o parte dintre probleme. În prezent, copiii vor să

ajungă vedete sportive, în baschet sau în golf, precum Tiger Woods, genii în computere, staruri de

cinema, vedete rock, câştigători ai concursurilor de frumuseţe, sau oameni de afaceri pe Wall Street.

Şi asta doar pentru că aceste meserii presupun celebritate, bani şi prestigiu. Acesta este motivul

pentru care cu greu îi poţi motiva pe copii să înveţe. Ei ştiu că reuşita profesională nu se mai află în

strânsă legătură cu studiile universitare, ca altădată.

Cum studenţii termină şcoala fără să aibă o pregătire în domeniul financiar, milioane de

oameni cu diplomă îşi fac bine meseria, dar mai târziu îi găseşti luptându-se cu probleme financiare.

Muncesc din greu, dar nu progresează. Ceea ce lipseşte din formarea lor nu este modul în care să

facă bani, ci cum să-i cheltuiască – şi ce să facă după ce-i câştigă. Aceasta se numeşte aptitudine

financiară – respectiv, ceea ce faci cu banii după ce îi produci. Cum să faci astfel încât ceilalţi să nu

ţi-i ia, cât poţi păstra ori cât de bine lucrează banii în favoarea ta. Mulţi nu înţeleg de ce au

probleme financiare, pentru că pur şi simplu nu înţeleg ce este circuitul banilor. O persoană poate

avea studii alese, o carieră reuşită şi să continue să fie analfabetă din punct de vedere financiar.

Aceşti oameni muncesc adesea mai mult decât e nevoie, pentru că învaţă să muncească din greu şi

nu ştiu să pună banii să muncească pentru ei